Am trait intr-un mediu in care credeam ca nu trebuie sa te schimbi, ca totul e perfect asa cum e. Cu toate astea in fiecare seara, adormeam gandindu-ma ca o sa ajung in alte locuri, ca o sa cunosc si o sa fac lucruri remarcabile.
Am auzit luna asta o conceptie foarte interesanta despre idei. Nu-ti vin decat ideile pe care le poti duce la bun sfarsit, si niciodata Dumnezeu, nu-ti da mai mult decat poti duce.
Stateam seara la o tigara vorbind despre ce frumos o sa fie, despre ce fete tari am avut, sau poate o sa avem. Depanam amintiri, si ne gandeam cum am fi reactionat daca ne-ar insela prietena . Vorbeam despre atatea lucruri si nu faceam mai nimic pentru ele.
Am devenit intr-un timp atat de comod, ca puneam oameni sa se duca sa-mi aduca nu stiu ce, daca puteam cred ca as fi pus un om sa ea deciziile pentru mine. Defapt am facut si asta, pentru o scurta perioada de timp. Defapt atunci mi-am dat seama ca eu defapt, sunt un lup singuratic de fel.
Dar despre asta cu alta ocazie...
Nu o sa ma schimb devenise un fel de tic a vietii, stiam ca o sa ma schimb, stiam ca vreau sa ma schimb, la naiba simteam ca o sa ma schimb. Dar totusi cu tigara-n mana, printre prieteni, eu cu mine, ziceam prea des ca nu o sa ma schimb. Si priveam in ras cam toti cei care faceau eforturi sa se schimbe.
Am trecut printr-o perioada in care, cu toate ca nu faceam nimic, pentru ca eram prea autoritar cu prietenii, atunci cand ei faceau ceva... si eu nimic. Tot ziceam ca... eu as putea sa fac mai bine "chestia aia" decat ei.Si poate era adevarat, acum am inteles ca trebuia defapt sa-i felicit. Ar trebui sa dau multe beri in dar, pentru fiecare om de la care am invatat ceva, cu toate ca am realizat asta cam greu..
Ma schimbam constant, evoluam. Asta ne e practic scopul in viata, si totusi deseori spunem ca nu o sa ne schimbam. Avem o frica de schimbare, care declanasata ne face sa tremuram. Tremuram in fata necunoscutului, dar totusi il cautam toata viata. Cautam acele parti necunoscute ale noastre, acele parti ce pot face oameni sa zambeasca, sa infloreasca. Si ne este frica sa acceptam si sa facem marii pasi.
De vreo 1-2 ani de zile tot incerc sa fac cate ceva, intr-un anumit domeniu. Si tot imi este frica, pacat insa ca... aceasta frica acum imi da forta pentru a evolua mai departe, simt asta, stiu asta.
Mereu ma izbesc in cateva piedici, si afirm ca eu nu o sa ma schimb. Cu toate ca e ceva normal sa ma schimb.
Si da prietene, poate am baut impreuna, ne-am distrat impreuna, am evoluat impreuna. Insa nu poti fi prieten cu cineva, decat daca mergeti pe acelasi drum. Iar aceasta zicala am invatat-o de la diriginta 5-8 cu, care am fost foarte mult timp certat.
Si oarecum, mereu intr-o stare de "conflict". Inca nu mi-am dat seama de ce, dar stiu ca m-a ajutat mult, si culmea este ca nu ma ajutat atunci cand a vrut asta, ci m-a ajutat atunci cand poate a vrut altceva in schimb.
Mi-am luat multe palme de la viata, si o sa-mi mai iau. Dar stiu ca acum nu mai pot zice, nu o sa ma schimb niciodata. Pentru ca m-as minti in cel mai penibil mod posibil. M-as minti atat de mult, si de tare zicand asta, incat nu as putea adormi noaptea. Si nu glumesc.
Tanjesc dupa schimbare, si totusi fac atat de putin. Vreau sa-mi descopar potentialul, pe care stiu ca-l am. Insa nu caut suficient de mult, acel lucru care sa ma faca sa zic "asta vreau sa fac tot restul vietii".
Nu zic acum, ca de maine sa devin cea mai perversa fiinta de pe pamant. Vorbesc despre schimbare, despre cursul ei natural. Dar totusi trebuie sa am principii si valori dupa care sa traiesc. Sa am acea demintate, acea coloana vertebrala, ce eu inca mi-o dezvolt.
Azi am formulat pentru prima oara un nou motto, ce simt ca ma ajuta in acest moment foarte mult, mai ales pentru ceea ce vreau sa fac in viitorul apropiat... Mi-a venit aceasta "expresie" la munca , unde mor de draci btw. Dar sincer nu-mi pasa, deloc, am fost nervos nu pe mine, nu pe programul de munca, ci pe alta persoana. Pentru ca eram obisnuit cu baietii de acasa, si cu modul nostru de a imparti, de a fi "egali". Dar nu conteaza.
Acesta este viata..
DEVIN Schimbarea ce vreau sa o vad in lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu